Spovedania unui “Drept intre popoare”

Multi dintre noi ne-am simtit miscati cand am vizionat  filme ca “Pianistul” sau “Lista lui Schindler”,filme bazate pe fapte pe care nici cerul si nici istoria nu pot sa le uite.Putini stiu insa istoria a celui care a fost un Schindler de Bucovina,istorie scrisa de el insusi,de salvatorul a 20.000 de evrei in timpul Holocaust-ului.

In cartea  intitulata “Spovedanii” si publicata imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial fostul primar al Cernauti-ului din perioada 1941-1942,Traian Popovici reda  incercarea sa disperata de a se impotrivi unui intreg sistem condus de Maresalului Antonescu si care in numele”romanismului”aveau ca scop sa “curete” Romania de evrei  fapt caracterizat in aceasta carte ca fiind” un act neomenos brutal si salbatic care a zguduit adanc fiinta neamului nostru , un act care a dezlantuit cele mai urate instincte in om:ura si lacomia “

Scopul acestei carti este pe de o parte pentru a constitui un document  recunoastere a vinovatiei  statului roman in privinta Holocaust-ului dar pe de alta parte si in scopul de a constitui o marturie a unui suflet mare asa cum insusi autorul spune”Ea este spovedania unei constiinte care in tragedia umana ce a trait-o a facut tot ce i-a fost  cu putinta sa zagaduiasca furia,sa imblanzeasca pe cel salbatic,sa incurajeze pe cel infricosat….Stiu ca aceasta va durea pe multi dar va mangaia pe mai multi,pe toti anonimii care au vazut au gandit au simtit si au crezut ca mine“Iata dar intr-o singura fraza ideea care domina cartea,si anume ca durerea nesfarsita a celor sortiti pieirii este sporita de durerea si zbaterea sufleteasca a romanilor adevarati care au intiparita in inima din  iubirea de oameni..

Pe masura ce parcurgi cartea ti se prezinta  situatia politica din vremea aceea cu amanunte demne de un istoric si explica modul in care autorul a fost numit ca si primar al Cernauti-ului impotriva vointei sale.Oamenii si faptele sunt prezentate cu obiectivitate si cu modestie.Astfel in persoana domnului Traian Popovici se contureaza  un om echilibrat,de o mare tinuta morala si cu o mila nesfarsita.Atunci cand plange in gheto-ul din Cernauti in fata miilor de evrei acesta spune” Nu intotdeauna lacrimile rusineaza pe un barbat “

Taria sa de caracter si principiile solide ce le are la baza il ajuta sa evadeze din “nebunia contemporana” si devenenind singurul dintre ofiicialii statului de atunci care ia apararea evreilor platind “cu varf si indesat” pentru aceasta.Avand formare profesionala ca si avocat Traian Popovici apara cu toata taria dreptul la viata si demnitate al evreilor aducand,in fata conducerii militare a regiunii Cernauti.argumente potrivite sistemului lor de valori reusind sa scoata in evidenta importanta evreilor in economia si cultura orasului dar si  imoralitatea actiunilor impotriva acestora reuseste sa sa convinga pe maresalul Antonescu prin intermediul guvernatorului regiunii sa revina asupra deciziei astfel incat din 50.000 de evrei sortiti deportarii intocmeste liste cu 20.000 de persoane care raman in Cernauti .Toate acestea le face in numele “omeniei traditionale a neamului romanesc si a bunatatii lui proverbiale“

Imaginile din paginile cartii sunt demne de invidiat de catre cei mai mari scriitori si terifiante in acelasi timp iar limbajul cu grija ales parca te transpune in acele timpuri.Titlurile de capitole sunt sugestive”Drumul suferintei” “Selectionarea sclavilor albi” “Pohodul”.Chipurile descrise arata poate cel mai bine suferinta evreilor care nu manifesta “nici o impotrivire,nici un act cu caracter de sabotare,nici un murmur,intr-o resemnare in soarta lor milenara intr-o daruire mistica a tragediei lor isi purtau ca niste umbre fugarite de furii destinul lor.In care rezidii umane isi are refugiu suferinta va ramane pururi o enigma“.Desigur autorul nu ezita sa scoata in evidenta romanii cu simt etic si frica de Dumnezeu care il sustin in actiunile sale si sa ofere iertare asemenea asemenea unui preot celor care au recunoscut ca faptele lor impotriva “jidanilor”au fost nedrepte .Cartea se sfarseste  inintea ultimului capitol(care este statistica)printr-o fraza impresionanta care este defapt concluzia holocaustului din Romania”Cu sangele celor martirizati,cu sufletele celor extirpati in chip supraomenesc,cu groaza celor scaldati in apele mortii noii preoti ai acestei religii salbatice au scris pagina de rusine apocaliptica in psaltirea neamului Romanesc.”

O carte ce nu are un numar mare de pagini dar care este realitate pura si care ar putea constitui cu usurinta scenariul unui film de succes.Un film care sa ne vorbeasca in egala masura de suferinta dar si de maretia unoar oameni din neamul nostru.Deoarece e mai greu de gasit in varianta tiparita va pun la dispozitie link-ul de unde o puteti descarca in varianta PDF  www.idee.ro/holocaust/pdf/Marturia.pdf

Deratizarea

Odata cu toamna am rasarit si eu in Cluj.Prinzand muste volante cu…cartea de oftalmologie ma plictiseam rau asa ca m-am apucat sa arunc cate un ochi intr-o parte si in alta,nu am foarte multi dat totusi mi-am permis.In Campusul Hasdeu,la capatul caminului Hasdeu 7 vad cateva locuinte-container,nu apar pe listele de cazare dar arata prietenos,incep sa nu imi fac griji pentru anul ce urmeaza,in nemasurata lor grija intru folosul studentilor conducerea universitatii nu ne lasa in drum pe nici unul..a doua zi ochiul meu stang clipeste suparat,din containere ies si mai ales intra vreo 15 muncitori ce graviteaza in jurul unui tarnacop,gangania de scula provoaca alergie care se trateaza cu bere,sa vedem dar ce vor sa faca…vai de mine,precis au dormit cu gainile si i-a lovit gripa…se apuca sa sparga pavajul,bordurile,stalpii cu becuri,capacele de canalizare,toate astea fiind puse acolo acum doua luni…au aflat de vreo comoara ascunsa sau de urme ale vreunei civilizatii disparute?Dupa viteza cu care lucreaza eu am socotit ca isi sapa propriul mormant dar totusi..se construieste camin.Cine ar putea sti de ce trebuia pavat mai intai locul respectiv?.Stim noi cei mai vechi,e un blestem mare aici,trebuie stricat ceva nou inainte de a face altceva.Mai sa fie…dar cat a costat prima fatada a caminelor H9 si H10 care a fost la mai putin de un an acoperita de termoizolatie?Cat a costat pavajul scos acum?…cat au costat baile din h9 si h10 si tot ce a fost inaugurat acum trei ani iar in prezent se demoleaza si se cara la gunoi in saci,bucatica cu bucatica?…cred ar fi costat mai ieftin sa aduca un Preafericit cu cadelnitele si busuiocul sa alunge blestemul..problema e insa a omului nu a locului…preafericitul ar trebui sa treaca prin birouri cu deratizarea…facem si apoi desfacem ca doar nu curge sange,curg doar bani in conturile unor firme.In copilarie aveam doi vecini care erau frati,iarna stateau intr-un sanatoriu pentru oameni cu probleme de mansarda iar vara veneau acasa,stiind ca sunt buni de munca i-am luat odata sa ma ajute sa incarc o caruta de cartofi din camp,cat am mers eu sa duc calul la apa ei aproape au rezolvat gramada,unul incarca in caruta si celalalt descarca pe cealalta parte,nu va mai spun cum au reactionat cand i-am intrebat stupefiat de ce fac asta…norocul meu ca stiam sa merg calare pe cal.Desigur daca m-as duce acum sa intreb pe cine trebuie de se intampla lucrul cu pricina in Hasdeu poate ar arunca cu furca si papucii dupa mine,ar avea unele explicatii,neprevazutul…stiti,de proiecte se ocupa doamna Rusalia,insecta aceea care traieste doar o zi..cred ca preafericitul ar trebui sa vina cu crucea,una mare de fier innrosita si ascutita la capat…

Studenteste

 

Cursurile acopera masa din biblioteca uitandu-se parasite la tavanul
gri,mai gri chiar decat ele,neonul inutil aprins crezandu-se in
centrul atentiei clipeste fericit.Dincolo de perete sunt eu,sed pe o
banca,intr-un asa zis spatiu verde,plin de bucati de
tabla,geamuri,mobilier vechi,calorifere ruginite unele dintre ele
fierbinti cum n-au fost niciodata,le incalzeste soarele.Sed la umbra
alaturi de fata ce mi-a fost candva tare draga,fix cu un an in urma
ar fi tremurat si banca sub mine de emotii,acum…bolovan,discutam
despre starea vremii eu fac economie de cuvinte,folosesc DA sau
NU,fata zice ca vor fi 35 de grade Celsius la umbra,am vrut sa-i
zic ca nimeni nu o obliga sa stea la umbra dar ea incepe sa
povesteasca de prietenul ei,om de afaceri care o duce cu
masina,proaspat cumparata,in Olanda sa isi cumpere capsuni sau haine
de firma ca nu am priceput bine,ma cautam in buzunar dupa 5 lei sa
imi iau ceva bautura cu multa cofeina si taurina,daca am fost bou si
n-am dormit astanopte…asta e dorm acum in ortostatism,poate o sa
imi raman bani sa imi iau si niste biscuti”forestieri” cred ca ii
cunoasteti,seamana mult cu lemnul la consistenta si culoare.
-Noh te las,ma duc sa ma trezesc un pic,spor sa ai pe cand termini
pauza!
Am plecat,ies din umbra BCU si valuri de caldura ma lovesc de parca
as fi in fata cuptorului de la sticlarie,vad in ceata,studentii s-au
rarit pe strazi,e deja vacanta,numai medicinistii mai respira aerul
poluat al Clujului.Se zice ca mereu e foarte circulat
centrul ,astazi in jurul pranzului masinile mai putin circula,mai
mult stau,in strada si cu motorul pornit.
Strabat 300 de metri,as vrea sa fug sa nu ma prinda soarele dar ma
doare un picior si nu pot atinge viteza luminii,nu mai gasesc insa
magazinul cautat,cred ca am dat in orbul gainilor de la atata rasfoit
prin carti,ca de invatat sesiunea asta mai greu.
Iau strada de la capat scanand cu privirea fiecare vitrina,apare una
opacizata,e data cu un soi de var pesemne sa nu ii apuce vertijul pe
muncitorii din-nauntru privind dupa frumuseti-le nepoluante de pe
strada,pe o folie aproape dezlipita de pe vitrina se poate citi
jumatate din denumirea fostului mini market cu nume de culoare,”low”
Ghinion,lasa ca o sa am partea aceea noroc la examen,putin mai incolo
ma suna un coleg sa imi spuna ca a “vazut pe foaia in dreptul meu
nota 4″ draguta exprimare,il intreb daca nu a vazut stramb…ii sun
pe cei de deasupra si dedesubtul meu din lista,stupoare si-au luat
examenul,deci eu is cel picat,ar fi trebuit sa port
casca.
Ma duc sa-mi iau un ceesburger macar stomacul sa nu ma doara,ca de
cap nu mai zic.
Inainte sa infing dintii cei noi in ce am cumparat,constat cu
neplacere ca sunt gata sa manac o musca,inspirat dintr-un banc ma
gandesc sa scot musca sa mananc ceesburger-ul pana aproape la gata sa
pun musca inapoi si sa ma duc sa cer altul,mi-e frica insa,bancuri cu
sobolani nu stiu….
Arunc totul la cos,eu vroiam cu cei 5 lei sa ma trezesc,iata-ma acum
treaz,dupa asa ceva n-o sa dorm o saptamana,daca nu lesin in
urmatoarele 5 secunde…
E clar,decat in sesiune mai bine la mare.

M.Fageanu

Bufnita cu pene de sticla de la Bezna Alba

Pe sfarsitul lui decembrie simtindu-ma plictisit de forfota plecarii studentilor in vacanta mi-a trecut prin cap sa ma duc acasa, Nimic mai simplu,ma urc in tren din Cluj schimb in Suceava si maine tai porcul unde il taia bunicu cand eram mic.Decizia aceasta ma aruncat insa intr-un univers paralel,parte desigur din Eterna si Fascinanta Romanie,Un coltisor de basm in care eu eram Praslea cu un rucsac cat burta zmeului iar tepusele gesticulau din tot corpul miscandu-se ca niste viermi infipti cu un capat in podea erau mai exact doi moldoveni din cale afara de beti.Zmei erau multi si de felul celor ce ne duc faima peste hotare,in orasul celor sapte coline,mancai-ar lupoaica…In stanga si in dreapta mea tepusele faceau spectacolul.Vorbeau cu persoane imaginare,cu cei ce se strecurau pe langa noi,cu ei insisi sau catre toata lumea care ii auzea,nu reuseam sa disting daca vorbeau si injurau sau invers.In orice caz,multe injuraturi le auzeam stereo.La un moment dat au inceput conversatia:

-Taca-ti ma gura ca ti-o intorc la spate.

-Stirbule vezi ca daca iti dau una mergi infranat pana acasa.

-Auzi eu nu imi racesc gura degeaba aicea,si intorcandu-se catre un prieten:

-Ba,ba Ioane dami cutitu sa il infing lu’ asta in spate sa ii agat o plasa ca poate asa ii sta mai bine.

-Haide sa ne batem sa vedem cui ii sta mai bine dupa aceea

-Lasa-ma in pace ma ca mi-ai facut noaptea asta peri albi cati nu mi-a facut nevasta intr-o viata…..

Vorbaria asta imi amintea de doi vecini din copilarie care se certau asemanator,la un moment dat unul sa repezit la gardul dintre ei rupand o scandura si lovindu-l pe celalalt in cap.Acum gardul dintre cei doi eram eu si nu puteam face macar un pas,nu aveam unde. Cu toate ca s-au sprijinit de mine de mai multe ori persoana mea era de neobservat sau poate chiar la mine se uitau asteptand sa izbucnesc nemaiputand suporta ce se petrece.Noaptea devenea tot mai neagra. Eu priveam pe geam in intunericul vascos si ma prefaceam ca nu aud.Betivii de langa mine nu erau singurii din vagon.Echipe intregi de muncitori beau ca si soldatii rusi in al doilea razboi mondial inainte sa plece la atacul din care stiau sigur ca nu se mai intorc.Muncitorii insa  mergeau la familiile lor.Pe acelasi culoar o droaie de studenti,inginerii,medicii sau profesorii Romaniei de maine,nimeni insa nu scotea o vorba desi se vedea ca sunt profund deranjati de atmosfera din jur.O doamna cu un vizibil accent ardelenesc n-a mai putut suporta insa grotescul din vocabularul “tepuselor” mele

-Oameni buni voi credeti ca eu mai pot sa va suport?De septe ceasuri tat zbierati aci de parca a-ti vorbii cu surzii….si tat aceeasi injuratura gretoasa la fiecare cinci cuvinte!!!?Mereti in alta parte ca eu si bolanzasc daca va mai aud mult! La gestul unuia dintre betivi doamna si-a intrerupt brusc discursul demonstrandu-si sensibilitate specific feminina prin lacrimi pe care le-a amestecat  in graba cu injuraturi si blesteme,am putut sa disting din asta un “rade ciob de oala sparta”in varianta horor avand ca protagonisti doi moldoveni beti si o ardeleanca crizata. Betivii n-au dat prea mare importanta spuselor doamnei dar mandri parca de isprava lor au repetau in bataie de joc injuraturile si ardelenismele auzite pana ce unul si-a dat seama ca trenul se invarte in jurul lui si cazut peste o geanta murdara adormind peste vreo jumatate de ora de lupta cu gravitatia. Celalalt la lasat in pace iar cand in sfarsit au coborat a calcat “cu grija” pe cel de jos trezidu-l.                                                                                                                                                                                                            Plictiseala si scarba se adaugau oboselii luand locul betivilor,ii vedeam “in refresh”pe cei de pe langa mine,unii faceau haz de necaz,desi ma mir ca puteau sa rada fara sa se intoxice cu mirosul din jur. Mancarea din stomac vroia si ea neaparat sa iasa sa vada ce m-a scarbit asa rau.Am luat hotararea sa nu mai calatoresc vreodata noaptea cu trenul acela al carui uruit incepuse sa ma ingrozeasca ,ma simteam intr-un lift vechi in cadere libera,totusi speram sa se termine,cel putin pe taramul meu asa sunt toate relele,cu un sfarsit… Am inchis ochii gandidu-ma la ziua urmatoare,la sosirea acasa.Am tresarit,asa era,o alta lume…O fiinta angelica imi zambea,un copilas ma striga pe nume,n-am priceput cum dar m-am simtit mai bine.

Mai tarziu m-am gandit ca poate tocmai de aceea e fascinanta Romania,pentru ca e ca un desert cu oaze,sau un fel de mlastina cu insule .Depinde  pe care parte insitam cu privirea,pe rahatul din societate sau pe fericirea si frumosul care il purtam in suflet ca intr-o baterie.Baterie ce  o reincarcam din colturile acelea de rai pe unde comunismul nu si-a facut cuib iar globalizarea nu a ajuns inca,acele locuri in care romanii care mai au principii stau inveliti intr-un fel de aura.Nu incearca insa nici unul din ei sa schimbe pe cei din jur.Cei puternici sunt dintre cei murdari.Matrita acestora a fost turnata de comunism acum cativa zeci de ani cand romanii adevarati,cu credinta in Dumnezeu,au fost taiati cu secerea si striviti cu ciocanul.Vanati pana in creierii muntilor au incetat sa mai aiba o opinine,sa incerce sa indrepte raul din societe.Au tacut de frica,apoi mai tarziu vazand ca pot trai si in mijlocul celor murdari au devenit nepasatori.Nepasarea e acum o boala,un fel de SIDA,o societate in care nu exista opinie e ca un organism cu imunitatea alterata.Isi fac locul ciuperci si paraziti care se inmultesc doar pentru simplul fapt ca aparent nimanui nu ii pasa de ei,nimeni nu ii deranjeaza.

Mihai Fageanu