Bufnita cu pene de sticla de la Bezna Alba

Pe sfarsitul lui decembrie simtindu-ma plictisit de forfota plecarii studentilor in vacanta mi-a trecut prin cap sa ma duc acasa, Nimic mai simplu,ma urc in tren din Cluj schimb in Suceava si maine tai porcul unde il taia bunicu cand eram mic.Decizia aceasta ma aruncat insa intr-un univers paralel,parte desigur din Eterna si Fascinanta Romanie,Un coltisor de basm in care eu eram Praslea cu un rucsac cat burta zmeului iar tepusele gesticulau din tot corpul miscandu-se ca niste viermi infipti cu un capat in podea erau mai exact doi moldoveni din cale afara de beti.Zmei erau multi si de felul celor ce ne duc faima peste hotare,in orasul celor sapte coline,mancai-ar lupoaica…In stanga si in dreapta mea tepusele faceau spectacolul.Vorbeau cu persoane imaginare,cu cei ce se strecurau pe langa noi,cu ei insisi sau catre toata lumea care ii auzea,nu reuseam sa disting daca vorbeau si injurau sau invers.In orice caz,multe injuraturi le auzeam stereo.La un moment dat au inceput conversatia:

-Taca-ti ma gura ca ti-o intorc la spate.

-Stirbule vezi ca daca iti dau una mergi infranat pana acasa.

-Auzi eu nu imi racesc gura degeaba aicea,si intorcandu-se catre un prieten:

-Ba,ba Ioane dami cutitu sa il infing lu’ asta in spate sa ii agat o plasa ca poate asa ii sta mai bine.

-Haide sa ne batem sa vedem cui ii sta mai bine dupa aceea

-Lasa-ma in pace ma ca mi-ai facut noaptea asta peri albi cati nu mi-a facut nevasta intr-o viata…..

Vorbaria asta imi amintea de doi vecini din copilarie care se certau asemanator,la un moment dat unul sa repezit la gardul dintre ei rupand o scandura si lovindu-l pe celalalt in cap.Acum gardul dintre cei doi eram eu si nu puteam face macar un pas,nu aveam unde. Cu toate ca s-au sprijinit de mine de mai multe ori persoana mea era de neobservat sau poate chiar la mine se uitau asteptand sa izbucnesc nemaiputand suporta ce se petrece.Noaptea devenea tot mai neagra. Eu priveam pe geam in intunericul vascos si ma prefaceam ca nu aud.Betivii de langa mine nu erau singurii din vagon.Echipe intregi de muncitori beau ca si soldatii rusi in al doilea razboi mondial inainte sa plece la atacul din care stiau sigur ca nu se mai intorc.Muncitorii insa  mergeau la familiile lor.Pe acelasi culoar o droaie de studenti,inginerii,medicii sau profesorii Romaniei de maine,nimeni insa nu scotea o vorba desi se vedea ca sunt profund deranjati de atmosfera din jur.O doamna cu un vizibil accent ardelenesc n-a mai putut suporta insa grotescul din vocabularul “tepuselor” mele

-Oameni buni voi credeti ca eu mai pot sa va suport?De septe ceasuri tat zbierati aci de parca a-ti vorbii cu surzii….si tat aceeasi injuratura gretoasa la fiecare cinci cuvinte!!!?Mereti in alta parte ca eu si bolanzasc daca va mai aud mult! La gestul unuia dintre betivi doamna si-a intrerupt brusc discursul demonstrandu-si sensibilitate specific feminina prin lacrimi pe care le-a amestecat  in graba cu injuraturi si blesteme,am putut sa disting din asta un “rade ciob de oala sparta”in varianta horor avand ca protagonisti doi moldoveni beti si o ardeleanca crizata. Betivii n-au dat prea mare importanta spuselor doamnei dar mandri parca de isprava lor au repetau in bataie de joc injuraturile si ardelenismele auzite pana ce unul si-a dat seama ca trenul se invarte in jurul lui si cazut peste o geanta murdara adormind peste vreo jumatate de ora de lupta cu gravitatia. Celalalt la lasat in pace iar cand in sfarsit au coborat a calcat “cu grija” pe cel de jos trezidu-l.                                                                                                                                                                                                            Plictiseala si scarba se adaugau oboselii luand locul betivilor,ii vedeam “in refresh”pe cei de pe langa mine,unii faceau haz de necaz,desi ma mir ca puteau sa rada fara sa se intoxice cu mirosul din jur. Mancarea din stomac vroia si ea neaparat sa iasa sa vada ce m-a scarbit asa rau.Am luat hotararea sa nu mai calatoresc vreodata noaptea cu trenul acela al carui uruit incepuse sa ma ingrozeasca ,ma simteam intr-un lift vechi in cadere libera,totusi speram sa se termine,cel putin pe taramul meu asa sunt toate relele,cu un sfarsit… Am inchis ochii gandidu-ma la ziua urmatoare,la sosirea acasa.Am tresarit,asa era,o alta lume…O fiinta angelica imi zambea,un copilas ma striga pe nume,n-am priceput cum dar m-am simtit mai bine.

Mai tarziu m-am gandit ca poate tocmai de aceea e fascinanta Romania,pentru ca e ca un desert cu oaze,sau un fel de mlastina cu insule .Depinde  pe care parte insitam cu privirea,pe rahatul din societate sau pe fericirea si frumosul care il purtam in suflet ca intr-o baterie.Baterie ce  o reincarcam din colturile acelea de rai pe unde comunismul nu si-a facut cuib iar globalizarea nu a ajuns inca,acele locuri in care romanii care mai au principii stau inveliti intr-un fel de aura.Nu incearca insa nici unul din ei sa schimbe pe cei din jur.Cei puternici sunt dintre cei murdari.Matrita acestora a fost turnata de comunism acum cativa zeci de ani cand romanii adevarati,cu credinta in Dumnezeu,au fost taiati cu secerea si striviti cu ciocanul.Vanati pana in creierii muntilor au incetat sa mai aiba o opinine,sa incerce sa indrepte raul din societe.Au tacut de frica,apoi mai tarziu vazand ca pot trai si in mijlocul celor murdari au devenit nepasatori.Nepasarea e acum o boala,un fel de SIDA,o societate in care nu exista opinie e ca un organism cu imunitatea alterata.Isi fac locul ciuperci si paraziti care se inmultesc doar pentru simplul fapt ca aparent nimanui nu ii pasa de ei,nimeni nu ii deranjeaza.

Mihai Fageanu